Matinală

Panglica netedă a șoselei numai bună de legat părul lung și moale al unei zile de duminică. La intrarea dinspre dimineață oboseala verde a pădurii lenevea peste dealurile grele de somn. Doar niște suflete de copii își strigau glasurile tămăduitoare să le audă timpul să înceapă a sta.

Read More

Adormitele vieți

Viața ei ca o pistă pentru biciclete, nu începea într-un loc anume și nici nu se încheia undeva. Era mai degrabă un soi de circuit închis, o capcană anonimă, destul de asemănătoare cu libertatea. Intrușii aveau interdicție totală, doar cei ca ea, cu privirile înalte și picioarele desprinse de pământ călătoreau rotund, ca pe o margine de pahar, spre locul de plecare. Afișul cu închis nu mai era de mult…

Read More

Undeva cândva

Niciundele intrase pe furiș în viața ei, smulgându-i pașii care, altfel, ar fi trebuit să meargă spre undeva. Niciundele își făcuse loc peste tot, în nopțile ei, în patima ei, în inima ei, cotrobăind nemilos prin orice privire aruncată neglijent spre ceva. Niciundele se împăca destul de bine cu nicicând. Își trăgeau amândoi ciorapi de damă pe cap și plecau la furat vieți. Le puneau în câte o colivie, nici…

Read More

Poezia ca o lanternă în ochi

Mai întâi o gândeam în timp ce călcam niște rufe apoi o respiram în timp ce aș fi fumat o țigară cu ochii pierduți pe fereastră numai că m-am lăsat. Intra în plămâni cu o viteză amețitoare se ciocnea de pereți provoca mici cutremure de adâncime smulgea un suspin ceva și era expirată pe vreo bucată de hârtie ca o tuse. Nici nu știu de ce se chema poezie nu…

Read More

Nici măcar

Poezia scrisa deunăzi la semafor nici măcar nu era poezie era o radiografie de os verde tânăr ca vara asta neghioabă asmuțită de un soare plictisit. Era o lecție sus pusă despre mâna ta cu degete lungi ca o ancora numai bună de agățat femei pierdute pe străzi ca prin ele însele. Era ca o mâncărime de cap convoi de gânduri aliniate alienate anihilate de culoarea verde a semaforului orgasm…

Read More

Ce bine ar fi dacă verile

ar purta tocuri înalte și rochii înflorate dacă s-ar da cu parfum dulce și strugurel roz cu gust de căpșuni. Ne-am îndrăgosti de ele ca fraierii le-am visa în nopțile calde și le-am scrie poeme deșănțate despre șampania băută din pantofii lor fredonând. Ce bine ar fi dacă ne-am naște mereu tot mai devreme odată cu cireșele și am muri târziu într-un lan de maci fierbinți ca așternutul inimii mele…

Read More

Scrie-mi despre mine

Poeziile astea nu înțeleg nimic din viață habar nu au despre șifonierul care îmi ține de urât serile despre becul ars din dormitor noroc cu lampadarul verde luminează pe interior despre ploile care îmi locuiesc oasele și mintea. Poeziile astea ar trebui să-și vadă de treabă nu sunt îngerii mei păzitori tu însă te mai cauți prin mine.  

Read More