Creatorul

O ploaie ca aceea nu mai văzuse nimeni. Cerul ocean își aruncase ancora pe pământ iar mărețul soare devenise o biată stea pitică rostogolită de vânt. Inimile mândrilor pământeni băteau în ritmul picăturilor de apă. Cel care scrie nu mai înțelegea nimic. Pentru poemul lui avea nevoie de lumină, avea nevoie de împăcare, de acceptare, ori o astfel de ploaie era inaceptabilă, chiar și din partea unui Dumnezeu pus pe…

Read More

Poem nescris

Nimeni nu se întoarce niciodată la nimeni poate la sine poate la Dumnezeu poate cu fața la cer și gândul la gând. Nimeni nu se întoarce în trecut și nici în viitor nu se întoarce vine din afară calcă cu grijă să nu lase scame pe suflet și umbre pe lumină. Nimeni nu se întoarce niciodată la nimeni doar noaptea se întoarce nechemată.

Read More

Încotro

  Mai aveam șase pași până acolo unde lumina își croise deja drum. Mai foloseam liftul câteodată pentru a urca în tăcere a coborî nu mai era de mult o problemă pe balustradă era cel mai fain. Dar de unde atât curaj să pășești când zborul nu e decât un bumerang nepăsător.

Read More

Poezie de primăvară

Își scria poemele în aer. Dacă-l priveai era ca și cum ar fi dirijat un concert pentru parfum și orchestră pentru vioară și cer. Instrumentele grădini dezmințeau liberatatea arcușului amnezia zborului în fața inimii care arde. Primăvara ca un dans lasciv comanda cuvinte unduitoare scrise cu migală de un fir de iarbă răscolit de amintiri. Își scria poemele în aer și le lăsa la ușa timpului să viseze.

Read More

Discurs

S-au ieftinit cuvintele ce mare lucru mai înseamnă un te iubesc e plin internetul de poezii siropoase. Ca să fii sigur dai copy paste la iubirea care a trecut. Plătește o carte cu tăcerea ta cea mai de preț donează o lacrimă merge la orice grupă de tristețe împarte ceva din albastrul ochilor și vei găsi acele cuvinte care să te descrie fericit.

Read More

Poezie de suflet

Copacii care străjuiesc apusul și-au scuturat florile precum anii unei vieți prea trăite. Nu-mi vorbi despre anotimpuri le știu prea bine am și eu primăverile mele cu ploi răsfrânte și neînțelese am toamne cu ochii în lacrimi și rădăcini înșurubate în suflet. Furtunile sunt cele mai simple îmi răzbună din nou timiditatea.

Read More

Poate că

Am lăsat în urmă ploaia ca pe o poveste scrisă cu neîndemânare de un Dumnezeu plictisit. Cu sufletul umbrelă am tăcut să nu-mi cadă grea noaptea cu vorbele ei lungi îmbibate de visele altora. Tu nu mă mai cauți demult printre voalurile negre ale nopților dintâi pentru că știi ploaia își va șterge urmele de pe durerea pământului și va uita. Poate că ar fi trebuit să mă cheme Eva…

Read More

”Înapoi pe Solaris” – un roman care te face să visezi

„Visele sunt haos, viața e haos. Haosul viselor noastre ne deosebește de materia inertă, de organizarea cosmică…” Citind ”Înapoi pe Solaris” e posibil să te lași păcălit, la început, de povestea de dragoste aparent banală, dacă nu ar fi inserțiile care încep să contureze treptat o lume unicat, una onirică și fascinantă. Banala ninsoare care pare a nu se opri niciodată, zăpada pentru care ai nevoie de picioare de cal…

Read More

Banalități

Scrie tu poezii despre iubire dacă vrei. Iubirea e ca frunza ai să zici are vremea ei de glorie nu când e vie și verde ci moartea ei galbenă inspiră poeții. Iubirea e ca harta lumii ai să spui oceane continente munții câmpii banalități importantă e culoarea din ea. De fapt iubirea este ceva mai multă fericire și nefericire decât poți tu duce. Iubirea e ca somnul de după-amiază al…

Read More