În fotografie zâmbeau buzele mamei

În fotografie zâmbeau buzele mamei ca o haină moale pe umerii obosiți ai amintirilor. Un arlechin arăta cu degetul înspre tine un fel de minune se întâmpla cu ochii tăi din care începeau să curgă încet gânduri de lapte ca primii dinți ai cerului. În fotografie era zâmbetul mamei cobora în tăcere în inima galbenă a frunzelor armă letală împotriva frigului din zori.

Read More

N-am mai stat de mult cu mine

N-am mai stat de mult cu mine să mă privesc în ochi simplă ca o iarnă. Într-un colț de minte singurătatea se îndoapă cu gânduri majoritatea despre tine majoritatea despre mine. Astăzi parcă s-a mai înseninat infinitul s-a făcut cald aproape că s-a topit omul de zăpada din inima mea. Nu-ți obosi cuvintele mai este mult până la capătul lumii golește-ți buzunarele de nopți. Trăiește boala vieții în noi nimeni…

Read More

Armonii

Ninsoarea cade pe genele tale precum degetele în dizgrație pe clapele negre ale pianului. Cele albe au propria poveste scrisă în vechile nopți mincinoase de iarnă. Clape albe nopți albe ierni albe doar luna de s-ar întoarce cu spatele am căpăta atâta curaj de-am striga cu gura plină de cuvinte te iubesc. Apoi am strânge toate clipele astea și nu le-am da nici pentru o viață.

Read More

de ziua ta

obișnuiai să fii o culoare ce tablou s-ar fi pictat fără tine obișnuiai să fii o notă muzicală nici o melodie nu s-ar fi cântat fără tine obișnuiai să fii o vocală poeziile erau șchioape fără tine obișnuiai să fii o clipă fără tine timpul n-ar fi putut continua dar tu ai vrut să nu fii doar culoarea ci tabloul însuși nu doar nota muzicală melodia toată nu doar vocala…

Read More

frumusețe

noi nu suntem urâți suntem la fel de frumoși ca praful ce se așează pe mobilă doar vine din stele la fel de strălucitori ca ochii iubitei două orașe cu toate luminile de Crăciun aprinse avem îmbrățișări unduitoare ca un ecuator în jurul inimilor gânduri ce se pun de-a curmezișul uitării ne întinerim unul pe celălalt doar privindu-ne ne ținem de mână pe străzi ca să nu se învârtă singur…

Read More

fără sfârșit

grăbită și astăzi am fugit de privilegiile aspre ale iernii deși eram pregătită să văd umbra vie a fulgilor de zăpadă grăbită și anul acesta am dormit la fel de puțin teamă de nopțile în care visele foșnesc teamă de imposibilul posibil teamă de golul ca un hol lung între camerele mobilate cu sânge și suflet grăbită mereu spre mâine și spre ieri din când în când îmi aduc aminte…

Read More

radiografie

poate că altcineva a trăit mai mult a avut la dispoziție tot o inimă puțin înclinată înspre iubire tot o gură tăcută de zâmbet sau de cuvinte tot doi ochi adormiți printre stele și lacrimi la fel de mulți copaci pentru a număra încet singurătatea și aceeași iarnă sinceră ca o radiografie poate că cineva a trăit mai mult iar acum e vremea să uite

Read More

Seară literară de 1 Decembrie

În seara asta, de ziua națională a românilor, a avut loc încă o întâlnire literară din ciclul ”Să ne cunoaștem scriitorii”. O seară caldă, plăcută dar și cu mici surprize care au făcut deliciul întâlnirii. Am sărbătorit și noi, desigur, ziua de 1 decembrie într-un mod simplu și caracteristic nouă… citind poezie. Poezie patriotică, dedicată României și românilor, dar și poezie de dragoste, poezie socială, de atitudine, etc. Începutul l-a făcut…

Read More

habar nu ai câtă inimă încape într-un pandantiv de argint

habar nu ai câtă inimă încape într-un pandantiv de argint   doar cine a fost acolo știe cum cresc nopțile ridicând din umeri sub lupa neîmblânzită a stelelor mie nu poți să-mi spui noapte bună economisesc doar visele în care zbor încap mai multe în pușculița roz în formă de purceluș și nici măcar nu știu să merg pe bicicletă deși m-am născut din iubire și eu cu lacrimi în…

Read More

Trepte

Copacii aceștia ramuri neverosimile scări ale sufletelor spre cer vor fi avut frunze cândva nu cele cu sunet foșnit de picioare obosite prin parcuri frunze neverosimile nici măcar galbene nici măcar ruginii vor fi avut sângele verde cândva ca o iubire deșănțată până ce o luai la bani mărunți ca pe un trecut cu sunet foșnit de picioare obosite prin parcuri și nu mai rămânea din ea decât neverosimilă moartea.

Read More