Alb și negru

La urgențe vin îngeri albi și îngeri negri precum sarea și piperul bucatelor dintâi. Vin sprijiniți de umeri care oftează de inimi care oftează de coaste care oftează atele improvizate sufletelor gri. Participă entuziaști la trierea visurilor aproape plutind deasupra tărgilor perfect echipate pentru fiecare destin. Se ascund sub scaune și chicotesc mărunt dacă nu-i vezi îi auzi dacă nu-i auzi îi simți zornăindu-și monedele  de pariu ăsta scapă s-o…

Read More

Ultimul sărut

Privesc dincolo de tăcerea leilor dormitând în savană. Căldura amiezii mângâie cu roșul flăcărilor creștetul aplecat al anilor pe care i-am uitat. Cine să-mi mai aducă aminte de mine, dacă Iubito lipsește din vocabularul viilor. Doar morții îl mai aud cu ultima picătură de sânge străbătând cerurile. Doar morții își mai strigă astfel pașii rătăciți printre nori, cu zâmbetul pe buzele strivite de sărutul celor rămași. Numele meu se confundă…

Read More

Destine

O inimă în care nu poți îngropa emoții adânci nesemnificative ca un picior de miriapod nici n-ar trebui să existe. Iubire tenace și gâlgâitoare foșnet de rochie tăcută rimelul fluture peste ochiul petală ca și cum n-ar fi fost ca și cum niciodată. Atâtea destine doar prin poezii. Unde erai tu inimă când.  

Read More

Închinare

Nici măcar nu mă completezi, ești parte din mine la fel ca smalțul dinților, ca onduleurile părului, ca bronzul de vară al pielii și paloarea rece a iernilor. Dacă aș ști cine ești, te-aș culege din așternuturile fierbinți și te-aș lua cu mine în toată aiureala gândurilor, să-mi fii culoare în liniștea de clinchet a inimii, să-mi fii piatră de temelie visurilor ce le voi înălța din nisipul unor plaje…

Read More

Crisalidă

Poate că mâine n-am să te mai recunosc. E noapte între noi. Ne ascundem fiecare în visele celuilalt, până nu mai găsim drumul înapoi. Firmiturile din pâinea trecerii noastre și-au pierdut puterile, nu ne mai cheamă spre răsărit, au făcut pact cu apusul, să nu dea oboseala inimii de gol. E încă bine și e încă rău, scriu încet, cuvânt după cuvânt, gândesc pentru a uita să simt, lepăd cămăși…

Read More

Romanul ”Contele de Madeira” – spiritualitate, artă, frumusețe

Când îți cade în mână o carte excepțională, una care se mulează perfect pe sufletul și trăirile tale, o citești de mai multe ori. Așa mi s-a întâmplat după ce, la ultima întâlnire a Serilor Literare de la Atelier, am cunoscut-o pe Elisabeta Iosif și am avut privilegiul de a primi un exemplar din romanul ”Contele de Madeira”. Mi-a fost clar de la început că o singură lectură nu-mi va…

Read More

Prea cald pentru a mânca

Poate că e seară, nimeni nu mă crede când spun că soarele va răsări abia mâine, la o oră indecisă, și va fi zi. Cartofii mici ar fi trebuit frecați cu peria, cum zice Ștefan că face tatăl lui. Doar i-am spălat și i-am pus în baie de ulei, cum zice Ștefan că face tatăl lui, s-au prăjit rapid dar inegal, unii sunt moi, ca untul, alții tari, cu gustul…

Read More

Insomnii

Nici vântul nu bătea pe afară, într-o noapte fierbinte ca o foaie de hârtie pe care nimeni nu îndrăznise să scrie vreun cuvânt. Gândurile celor care nu dorm curgeau șuvoaie pe străzi, ca după o ploaie ce uitase să cadă. Nescrise, cuvintele deveneau stele, strălucindu-și poveștile trasate din tușe de lumină de o mână infinită. Scrie-mi tu, pe foaia albă a sufletului, cuvinte lungi, mângâietoare ca un te iubesc, și…

Read More