Am răspuns odată la o întrebare pusă de un prieten pe Facebook, deşi de regulă sunt cam inactivă în zona asta, dar atunci am simţit că sunt atinsă de subiect, cam în felul în care reacţionezi la palparea unei vânătăi 🙂 Întrebarea era simplă, şi aparent inofensivă, dar faptul că era pusă de un scriitor cunoscut, în acelaşi timp redactor la o revistă importantă, a provocat destul de multe reacţii, înclusiv a mea. Ca să nu vă mai fierb, întrebarea era: Ce ai cumpăra foarte repede după ce ai căştiga o sumă mare de bani. Răspunsurile sunau ceva de genul: cărţi (de ce nu mă mir?), o vacanţă într-o insulă exotică (da, şi după aceea?), un iaht (wow), etc. Răspunsuri bune, nu contest, doar eu cred că am răspuns prost, mai ales că era vorba despre un singur cuvânt şi ăla din patru litere: timp.

2015.12.17-Iti-place-sa-scrii

După atâta introducere, am ajuns în sfârşit la subiectul pe care vreau să-l dezbatem. L-aş fi dezbătut cu drag, şi acolo, pe Facebook, dar nu m-a băgat nimeni în seamă, gândind probabil că nu-s cu toate ţiglele pe casă, cine naibii să-mi vândă mie niscavai ani, sau barem nişte prăpădite de luni (dar să fie de vară, că de frig m-am cam săturat). Ei bine, dacă s-ar găsi ăla care să ne vândă câte o sacoşă de timp, ar deveni clar cel mai bogat om din lume. Dar nu e cazul.

Îmi dau singură ocazia să mă explic aici, pr propriul meu blog (şi să mă înţeleg tot eu, probabil, fiind singura cititoare :)). Dacă aş avea bani, nu neapărat la nivel de sume fantastic de mari, ci acolo, cât de cât, să se poată trăi din ei, mi-aş cumpăra timp, în sensul în care nu aş mai fi obligată să prăşesc pe tarlaua vreunui patronaş, să slugăresc acasă, spălând călcând, gătind, aspirând, mopuind, etc-ind, iar şi iar fără niciun rezultat care să dureze mai mult de o oră, n-aş mai alerga să fac cumpărături, să plătesc facturi şi câte şi mai câte,  toate plăcute şi interesante.

Timp-liber1

Aş renunţa deci la serviciu, aş plăti pe cineva să hămălească pe acasă, iar eu aş fi liberă să fac ceea ce vreau, cât vreau şi unde vreau. Să dorm când mi-e somn, să mănânc când mi-e foame, să… când am chef, fără a fi obligată la nimic. Să fac alegeri cu adevărat bune şi utile mie şi  celor dragi, fără să intervină factorul material. Să nu-mi pun niciodată întrebarea, bun, şi mâine ce mâncăm?

În viziunea mea, a nu fi sclavul banilor (sunt mulţi care îi au, dar vor mereu mai mulţi), este secretul fericirii. Cu condiţia să ai ce face cu timpul care astfel devine disponibil, să nu te PLICTISEŞTI. Eu una nu cred că m-am plictisit 5 minute în ultimii 5 ani. Şi nu m-aş plictisi nici de acum înainte, oricât timp liber aş avea. Dimpotrivă, l-aş umple frumos şi util, m-aş plimba, m-aş distra, m-aş dedica unor cauze care merită efortul meu, m-aş implica în proiecte în care cred, şi câte nu aş face. Aş citi până şi cărţile pe care îşi dorea acea persoană de pe Facebook să le cumpere cu banii cei mulţi.

Tu ce ai cumpăra dacă ai fi fericitul câştigător?

4 Thoughts to “Întrebare întrebătoare”

  1. 🙂 Există situaţii în care timpul nu e de folos!

    1. Atena

      Asa este, am evitat sa ma refer la cele legate de sanatate in special, cand doar doctorii ne mai pot vinde ceva timp, dar cu ce pret, si nu ma refer neaparat la bani 🙁

  2. Primesti actionari in afacerea ta cu Timpul? Pana atunci si pentru ca dudui de practicalitate, vorba romanului: „timpulanoi e pretios” asa ca hai sa ne prefacem ca traim forever si sa urmarim un film destul de bun as zice „In time, time out”.

    1. Atena

      Eu zic sa lasi vorba romanului de-o parte si sa pui spatiile la locul lor ca e mai bine :)) Cat despre actionari la afacerea cu timpul… e cam dificil, aici fiecare e pe cont propriu… Multam de vizita si de sugestia de film.

Lasă un răspuns