Unde sunteți, oameni buni? Acasă, pe stradă, ce faceți într-o vineri seară unică și irepetabilă? Citiți, scrieți, mâncați, dansați, iubiți sau vă uitați la televizor, beți o bere cu prietenii sau doar visați cu ochii deschiși. Cine sunteți, dragii mei, ce gânduri nu vă dau pace, ce speranțe vă mână mai departe, ce bucurii vă umplu sufletul? Cine sunt eu, fraților? Eu sunt un fel de tu, nimic mai mult. Am făcut și eu, probabil, măcar o dată în viață ceea ce faci tu acum, sau voi face. Am gândit și eu ce gândești tu acum, sau voi gândi într-o zi. Suntem diferiți, dar atât de asemănători. Avem cu toții toate calitățile și defectele din lume, doar procentele diferă. Dar până și acestea se schimbă de-a lungul unei vieți (la mai multe nu sper 🙂 ) Se schimbă în bine sau în rău, dar cine poate spune cu precizie ce e bun și ce e rău.

pub-reclama-oja-pe-strada

Mergând pe stradă, azi dimineață pe la ora 8,30, am reușit să fiu atentă la femeia care croșeta niște espadrile pe o bancă în parc, la punga roșie din care trăgea un om al străzii, la chipul care inspira bunătate și încredere al unei femei care ducea un platou învelit în hârtie (am bănuit că era ziua ei și le ducea colegilor la serviciu ceva bun de gustat), la fesele proeminente dintr-o pereche de pantaloni albi, atât de diferiți dar poate, în esență, atât de asemănători. Nu cred că pe mine m-a observat cineva, m-am simțit ușoară ca un fulg, transparentă și absentă fizic, disipată în aerul cald al unei dimineți oarecare de vară.

Unde sunteți, oameni buni? Eu sunt aici și mă gândesc la voi.

Lasă un răspuns