Dincolo de fereastra închisă

stele invizibile

metastazele unei nopți bolnave de tăcere.

Să ne ferim de cuvinte mari

ar zice o persoană invizibilă

să așteptăm decizia tipului

cu barbă lungă și ochi blânzi

care face ca noaptea să curgă în valuri

peste orice vis.

Într-o viață invizibilă

e ceva să te vadă măcar luna

crescând alene spre nimic.

Plăcerea unei pungi de pufuleți

ca o iubire nouă dintr-o toamnă.

Lasă un răspuns