Copacii aceștia
ramuri neverosimile
scări ale sufletelor spre cer
vor fi avut frunze cândva
nu cele cu sunet foșnit
de picioare obosite prin parcuri
frunze neverosimile
nici măcar galbene
nici măcar ruginii
vor fi avut sângele verde cândva
ca o iubire deșănțată
până ce o luai la bani mărunți
ca pe un trecut cu sunet foșnit
de picioare obosite prin parcuri
și nu mai rămânea din ea
decât neverosimilă
moartea.
