În fotografie zâmbeau buzele mamei

ca o haină moale

pe umerii obosiți ai amintirilor.

Un arlechin arăta cu degetul

înspre tine

un fel de minune se întâmpla

cu ochii tăi

din care începeau să curgă încet

gânduri de lapte

ca primii dinți ai cerului.

În fotografie era zâmbetul mamei

cobora în tăcere în inima galbenă a frunzelor

armă letală împotriva frigului

din zori.

Lasă un răspuns