Câteodată îmi spuneam Eu

scriam cu ochii închiși

doar cu ochii închiși

cuvintele curgeau pe sub pleoape

ca printr-un portal încremenit în trecut.

Mâinile tale ar fi putut modela în piept

o inimă aproape de înger

o inimă alb negru

aproape ca o lună plină

tot universul ar fi vorbit despre asta

ca despre o noapte abandonată de cer.

Mai întreabă-mă încă o dată

care îmi este numele și visul

acum țin ochii larg deschiși

scriu numai noaptea la umbra eclipsei

întoarsă cu fața la zei.

Lasă un răspuns