Câteodată îmi spuneam Eu
scriam cu ochii închiși
doar cu ochii închiși
cuvintele curgeau pe sub pleoape
ca printr-un portal încremenit în trecut.
Mâinile tale ar fi putut modela în piept
o inimă aproape de înger
o inimă alb negru
aproape ca o lună plină
tot universul ar fi vorbit despre asta
ca despre o noapte abandonată de cer.
Mai întreabă-mă încă o dată
care îmi este numele și visul
acum țin ochii larg deschiși
scriu numai noaptea la umbra eclipsei
întoarsă cu fața la zei.
