Eram propriul meu străin

egal cu mine însumi

nimeni nu putea să-mi spună

vindecă-te de tăcere

lasă-ți degetele să ardă

de dorul cuvintelor

scrie ca și cum ai da viață

zilei de mâine.

Mă căutam peste ani într-un anticariat

eram acolo la preț redus

să mă cumpăr să nu mă cumpăr

vechea nehotărâre

doar moartea ne va despărți.

Să mă citesc ca un străin

e chiar mai greu decât să fiu eu unul.

Lasă un răspuns