Și în casa aceasta pervazele ferestrelor plouă

pereții cu urechile ciulite

își caută a treia dimensiune

iar inima scuipă semințe de plictiseală.

N-am mai văzut de mult o noapte

așa de simplă

ascunzișul stelelor rupe tăcerea ploii

trotuarul curge sub tălpile unui necunoscut.

Într-o noapte ca asta

scrisă cu penița întunericului

nici nu mai știi

de care parte a sufletului ești.

Lasă un răspuns