Sunt o pasăre cu amintiri adânci
primul zbor îmi curăță mereu sângele de vise.
N-a mai fost noapte de mult în orașul acesta
așteptând să cadă voalul de pe fața lunii
ca de pe chipul unei mirese îndoliate.
Când mă privești
siropul dulce al ochilor tăi
încetinește curgerea albă a timpului.
Tace singurătatea
ca un te iubesc nimănui.
