Copacii care străjuiesc apusul
și-au scuturat florile
precum anii unei vieți prea trăite.
Nu-mi vorbi despre anotimpuri
le știu prea bine
am și eu primăverile mele
cu ploi răsfrânte și neînțelese
am toamne cu ochii în lacrimi
și rădăcini înșurubate în suflet.
Furtunile sunt cele mai simple
îmi răzbună din nou
timiditatea.
