O ploaie ca aceea nu mai văzuse nimeni. Cerul ocean își aruncase ancora pe pământ iar mărețul soare devenise o biată stea pitică rostogolită de vânt. Inimile mândrilor pământeni băteau în ritmul picăturilor de apă. Cel care scrie nu mai înțelegea nimic. Pentru poemul lui avea nevoie de lumină, avea nevoie de împăcare, de acceptare, ori o astfel de ploaie era inaceptabilă, chiar și din partea unui Dumnezeu pus pe șotii. Luă pixul și începu să scrie: O ploaie ca aceea nu mai văzuse nimeni. Cerul ocean își aruncase ancora pe pământ iar mărețul soare devenise o biată stea pitică rostogolită de vânt. Inimile mândrilor pământeni băteau în ritmul picăturilor de apă. Cel care scrie nu mai înțelegea nimic. Pentru poemul lui avea nevoie de lumină, avea nevoie de împăcare, de acceptare, ori o astfel de ploaie era inaceptabilă, chiar și din partea unui Dumnezeu pus pe șotii. Luă pixul și începu să scrie.

Nu mai fusese de mult o zi atât de frumoasă.

Lasă un răspuns