Aș scrie un poem despre tine

dar pentru asta ar trebui să fii

să cobori panta unui ropot de ploaie

să ascunzi luna în ultimul vis

al nopții de piatră.

Altădată poemele se scriau ușor

nici nu trebuia să te știu

nu mă îndoiam de nimic

te strângeam în palmă

ca pe țesătura fină a dimineții.

Acum e timpul să ne oprim

odihnește-ți inima lângă mine

eu tac

îmi imaginez că-i târziu.

Lasă un răspuns