E o noapte întreagă afară
vrajba întunericului se cațără
pe ziduri ca o liană blestemată
coboară în adânc
din pieptul dezgolit al lunii
curge sângele alb ca o înviere.
Nu te-am văzut niciodată venind
în toate amintirile îți iei haina
te încalți
spui sărut-mâna și pleci
târâind după tine o inimă.
E o noapte întreagă afară
ca miezul fierbinte
de om.
