Poezia scrisa deunăzi la semafor
nici măcar nu era poezie
era o radiografie de os verde
tânăr ca vara asta neghioabă
asmuțită de un soare plictisit.
Era o lecție sus pusă
despre mâna ta cu degete lungi
ca o ancora
numai bună de agățat femei
pierdute pe străzi
ca prin ele însele.
Era ca o mâncărime de cap
convoi de gânduri
aliniate alienate anihilate
de culoarea verde a semaforului
orgasm simulat.
