Poezia scrisa deunăzi la semafor

nici măcar nu era poezie

era o radiografie de os verde

tânăr ca vara asta neghioabă

asmuțită de un soare plictisit.

Era o lecție sus pusă

despre mâna ta cu degete lungi

ca o ancora

numai bună de agățat femei

pierdute pe străzi

ca prin ele însele.

Era ca o mâncărime de cap

convoi de gânduri

aliniate alienate anihilate

de culoarea verde a semaforului

orgasm simulat.

 

 

 

Lasă un răspuns