Nici măcar ploaia nu-mi mai aduce

aminte de mine.

În urmele pașilor

ca niște mici fantome

uneori se strânge apa

lacuri mișcătoare

ce își uită repede începutul

și se întorc râzând.

Nu știu dacă mai crezi

în binecuvântarea ploilor tale

eu mi-am ales altă zodie

alte constelații îmi poartă numele

mă privesc din adâncuri

mandala mea e tăcerea.

Lasă un răspuns