Sunt momente când nici măcar poezia

nu îți iese

scrii doar cuvinte

lași creionul să alunece

pe hârtie apar semne ciudate

într-o limbă

pe care n-ai învățat-o niciodată.

Ești cu mintea în altă parte

doar inima este atentă

are culoarea nopții

și gustul sărat al mărilor

bate în ritmul lent al aripilor

de pasăre.

Din flori cresc

simfonii neînțelese.

Lasă un răspuns