Ocup atât de puțin loc

doar cât un scaun în colțul bucătăriei

doar cât fumul țigării

la fel de ușoară

plutind spre tavan

doar cât o singurătate

cu obrazul alb.

Privirile trec prin mine

se scufundă în paharul cu apă

se rostogolesc spre un gând început

mai demult

și se întorc la fel de goale

de tăcute

nimic nou nu s-a petrecut între timp

în lume

nu s-a inventat nici un cuvânt

care să mă descrie

ceacareîncănum-aiubit.

Lasă un răspuns