Când te trezești dintr-un somn adânc, ești mai ușor cu cele 21 de grame ale sufletului.
Nu s-a desprins complet, ca într-o moarte, dar rătăcește încă în lumea viselor, visând.
L-ai chema, dar nu are un nume, poate doar un ecou.
L-ai căuta, dar nu e un perscăruș, poate doar țipătul lui flămând.
Te-ai umple cu susurul lui, dar nu e o apă curgătoare, ci doar izvorul din care a ieșit.
Te simți aici, dar parcă ești pierdut într-un alt timp.
Timp tăcut, timp furat, cameleon care și-a uitat culorile.
Ai vrea să plămădești o pâine din nimic, să scrii cuvinte blânde pe o tăcere, să naști un copil cât o inimă, să scoți pământul la plimbare prin univers, ai vrea.
Dar nu poți încă, nu e niciun suflet în preajma ta.
