Se întunecă devreme

vara aceasta

se lasă umbre lungi

încețoșate de gânduri.

Bezna ascuțită

ca o durere de stomac

mistuie pe dinăuntru

infinitul.

Prăbușirea e în firea lucrurilor

ca și ascensiunea spre nimic

când palmele îți ard

și te transformi în melc

sub cochilia nopții.

 

Lasă un răspuns