Știai că tu nu exiști?

Te-am inventat eu

în duminica aceea

în care pescărușii

își plângeau mările

pe umărul tău.

Ți-am dat un nume

ca să îl pot rosti doar eu

ca pe o tăcere

în gând

ți-am colorat o inimă

tempera

să-mi pot plimba buzele

pe mantia ei.

O oră din mine

a născut o oră în tine

ca o veșnicie

împărțită la doi.

Lasă un răspuns