Îngerul cu care mă jucam

mă vedea dinlăuntru

înspre înafară

îmi era cald

și tăceam cu inima

cu mâinile desenam

aripi albe

ca niște cântece

pe ziduri.

În noaptea aceea

am hotărât să mor

cu cea mai firească moarte

din lume

în ochii ei puteai privi

ispititor

ca în oglindă.

Lasă un răspuns