O seară goală ca un ce mai faci nerostit. Un ghem în stomac ca un prea puțin sau un prea mult. O toamnă rănită de soare ca de o spadă cu tăișul de foc, dansând cu inima frunzelor înainte de întâlnirea sacră cu pământul. Un cuvânt care încetează să mai creadă în viața de apoi. Aici ori niciodată.

Nimeni nu știe mai bine ca tine să fie fericit. Să umple o seară goală cu mii de ce mai faci. Să transforme ghemul din stomac în cântec sau în floare. Să vindece toamna de vaietul copacilor și de murmurul frunzelor. Să șoptească  acel cuvânt ca pe o mantră și să-i dea, în sfârșit, viață veșnică.

Răzbunarea iubirii e fără margini. Ca aripa ta.

Lasă un răspuns