Strigă cineva
spre cerul încă verde
ca o primăvară.
Stelele nu au răspunsuri
nici luna nu mai ține minte
cum ne țineam de mână
ca două flăcări
ca două inimi
pâlpâind a tăcere.
Secundele bat pasul pe loc
în noaptea asta
cu mașini adormite pe străzi
gri albastre negre argintii
false culori
în coregrafia stinsă a luminii.
Viața are numai zile de azi
pahare în care îți torni
strop cu strop
otrava dulcelui mâine.
