Strigă cineva

spre cerul încă verde

ca o primăvară.

Stelele nu au răspunsuri

nici luna nu mai ține minte

cum ne țineam de mână

ca două flăcări

ca două inimi

pâlpâind a tăcere.

Secundele bat pasul pe loc

în noaptea asta

cu mașini adormite pe străzi

gri albastre negre argintii

false culori

în coregrafia stinsă a luminii.

Viața are numai zile de azi

pahare în care îți torni

strop cu strop

otrava dulcelui mâine.

Lasă un răspuns