Sunt cea care întreabă norii

unde își duc imposibila frumusețe

înveșmântată în aburul dimineților

fără sfârșit.

Sunt cea care își apleacă fruntea

în fața gândurilor preschimbate în curcubee.

Să visăm

spune luna plină

la fiecare început de an

să visăm cu ochiul deschis

privind în vintrele pământului

focul de artificii al vieții.

Odată

m-am jucat de-a v-ați ascunselea

cu un înger.

Ne găseam mereu unul pe altul

eu îi ghiceam freamătul aripilor

el singurătatea din inimă.

Sunt cea care tace

și se întreabă

cine e.

Imagine: Evie by Peter Coulson

Lasă un răspuns