Mă agăț de un cuvânt

de un ochi lovit de daltonism

primăvara nu există ar putea spune

soarele e mereu stins

inima își scoate la plimbare sângele gri.

Mă agăț de o iubire

de o fotografie în care nu sunt eu

îmi iau inima în dinți

și scriu o poezie cu aripi verzi

ca primăvara care nu mai vine.

Lasă un răspuns