Era doar o viaţă
trecătoare albastră între cer şi pământ.
Dimineţi plăpânde îşi rotunjeau gurile
în formă de soare incert
învăţând mersul luminii
prin nostalgia gândurilor.
Aş fi vrut să-ţi vorbesc despre iarbă
dar cuvintele nu aveau rădăcini
înotau prin sângele adânc
închisoare rotundă de carne.
Aş fi vrut să-ţi vorbesc despre primăvară
ca despre o reîncarnare de alb
ca despre o ploaie cu fularul la gât
dar cuvintele n-au răsărit.
