Era doar o viaţă

trecătoare albastră între cer şi pământ.

Dimineţi plăpânde îşi rotunjeau gurile

în formă de soare incert

învăţând mersul luminii

prin nostalgia gândurilor.

Aş fi vrut să-ţi vorbesc despre iarbă

dar cuvintele nu aveau rădăcini

înotau prin sângele adânc

închisoare rotundă de carne.

Aş fi vrut să-ţi vorbesc despre primăvară

ca despre o reîncarnare de alb

ca despre o ploaie cu fularul la gât

dar cuvintele n-au răsărit.

Lasă un răspuns