Întunericul nopții

e un fel de pleonasm

la fel cum și lumina zilei

ar trebui să fie unul.

Dar și noaptea are lumina ei

nu

nu e vorba de lună

ci de strălucirea aberantă

a magnoliei stellata

de lângă statuia lui George Bacovia

sau de gălbeneala imposibil de înțeles

a tufelor de forsythia

din parcul catedralei.

Întunericul zilei este și el posibil

dacă nu mă ții de mână

când mergem pe stradă.

Lasă un răspuns