Cred în copacul din fața blocului

așa cum cred în mine.

Avem același cântec și aceleași primăveri.

Născuți în alte vremuri

ne lăsăm îmbrățișați

și nu ne grăbim niciodată

spre nimic

ne gândim la copilărie

și uneori la moarte.

Nici el nu doarme nopțile

îmi spune povești

despre zeii lumii

mereu aceeași

pământul aerul apa și focul.

Uneori cred că aș putea fi el

trebuie doar

să-mi amintesc de frunze.

Lasă un răspuns