Să mai stau puțin în pat.

Să țin ochii închiși

ca să nu pierd nimic din ce am strâns

cu migală

zi după zi

an după an

deceniu după deceniu.

Să fiu scoică

șlefuind cu migală

cu vechea pilă de unghii

perla fără trecut

și fără viitor

a sufletului meu.

Fetus, ou, sursă infinită

pom înflorit și sămânță

piele și mușchi

rugăciune și răscoală

toate în același timp

în sertarul veșnic al cerului.

Abia după aceea

pot să devin

treptat

cea dinafară.

Lasă un răspuns