Norii cerului tău îmi bântuie privirea

în timp ce mă întorc în ploaie

cu palmele întinse spre inimă.

Nu mai văzusem de mult atâta împăcare

ploaia își aducea aminte de mine

cea de dinainte să mă fi născut.

Cuvintele tale mângâiau cerul

norii deveneau lebede plutind înalt.

Amintește-mi de mine

și caută-mă într-o altă viață

când am să fiu aceeași

cu cea care nu sunt.

 

Lasă un răspuns