În răstimpul dintre două ploi
vecinul iese cu un covor sub braț
și bătătorul de covoare în mână.
Ploua cu soare
acum jumătate de oră
de parcă razele soarelor
s-ar fi strecurat în inima norilor
și i-ar fi făcut să plângă
cu amintiri.
Eu și sora mea
bătând covoarele
la bara din spatele blocului.
Și ploaia care se încăpățâna să nu vină
să ne întoarcem acasă
cu toate covoarele nebătute
și inimile mici
cât purecii
de vreo bătăiță
ruptă din rai.
