Locul meu nu-i aici

pe tărâmul invizibil al tăcerii.

Apele sunt prea adânci

cerul mult prea înalt

nu am loc să respir

între două gânduri

printre care pătrunde rar

lumina.

M-am trezit într-o zi

într-un univers fără pereți

nu puteam să mă văd

nu puteam să mă aud

doar căderea.

Jos

niciun pământ.

Lasă un răspuns