Sunt hrană vie nopții care tace

Fără cuvinte este visul gol

De sentimente și culcuș își face

În inimă tăcerea pețiol.

 

Doar întunericul și-ascute luna

Să taie lungi felii de amintiri

Din foamea gândului că e tot una

Dacă-i iubire ura din simțiri.

 

Perdeaua tremură sub glasul ploii

Neliniștea-i avară și te vrea

Doar pentru sine și îi lasă foii

Gândiri mai triste decât noaptea grea.

 

Nimicul e aici va fi și mâine

Sălbatic și cuminte ca un stol

De albe păsări, ziua care vine

O să îl umpli iarăși cu alt gol.

Lasă un răspuns