Sunt hrană vie nopții care tace
Fără cuvinte este visul gol
De sentimente și culcuș își face
În inimă tăcerea pețiol.
Doar întunericul și-ascute luna
Să taie lungi felii de amintiri
Din foamea gândului că e tot una
Dacă-i iubire ura din simțiri.
Perdeaua tremură sub glasul ploii
Neliniștea-i avară și te vrea
Doar pentru sine și îi lasă foii
Gândiri mai triste decât noaptea grea.
Nimicul e aici va fi și mâine
Sălbatic și cuminte ca un stol
De albe păsări, ziua care vine
O să îl umpli iarăși cu alt gol.
