Aștepți o noapte de iarnă

ca un trandafir negru

pictat pe fereastră

cu rădăcinile în inima cerului.

Aștepți o întâmplare

cu pături groase

și mâini calde

să-ți învelească sufletul

ca o mamă

pruncul cu îngeri.

Aștepți un cuvânt

surd și mut

ca tăcerea care crește

în celula de sticlă a vieții

de la care nu mai aștepți

decât o moarte

a ceea ce ai fost

a ceea ce vei fi.

Nu mai aștepta nimic

vine oricum o altă sâmbătă

ca o poruncă

urlată pe stradă

de ultimul nebun.

Să nu furi

să nu ucizi

să nu iubești.

Lasă un răspuns