N-am niciun cuvânt de spus

despre iubire.

Altădată totul era simplu

plutea în aer

era suficient un inspir

și te trezeai cu o porție zdravănă

de gol în stomac.

Ai fi vrut să suferi mai mult

să te zgâlțâie emoții

despre care e greu să vorbești

dar te durea fix cât o injecție

făcută în copilărie

când răceai mai tare

și te păzea mama toată noaptea

învelit în cearceafuri ude

să mai scadă temperatura.

Ca să-mi aduc aminte

m-am apucat de citit

cuvintele poeților merg cel mai bine

la neiubire.

Dacă n-aș fi fost atât de ocupată cu viața

poate c-aș fi scris și eu

despre iubire

și disperare

ca Pablo Neruda

despre iubita lui cu ochii mari și ficși.

Gata m-am hotărât

vreau să mă îndrăgostesc

de cineva care nu a suferit niciodată

din dragoste

și care nu mă ascultă când vorbesc.

Pentru că eu nu am cuvinte despre iubire

am doar tăceri ascunse

în praful meu lumesc.

Lasă un răspuns