Se făcea că erai

de-o vârstă cu toamna

o zi o frunză

fotografii casante

rafale triste de vânt

smulgând rugăciunea clopotelor

azvărlită hăt departe

în urechea tăcută a pământului.

Poezia poate să ucidă

știi

poate să taie venele cuvântului

să sugrume vaietul îndrăgostitului

să șteargă stelele de pe cerul blestemat

pentru a străluci doar ea

poetul nu contează

doar versul lui

și muza posesivă

răzbunătoare ca o țigancă

cu ochii de foc.

Se făcea că venise toamna

ca un terrarium gol

în care nu cobori

decât pentru a te lovi

cu fruntea de zidul din tine.

2 Thoughts to “O toamnă”

    1. Atena

      I hope it did not hurt too much 🙂

Lasă un răspuns