Trebuie să ai curaj

să te afunzi în singurătate

ca într-o cochilie flămândă de trup.

Toată noaptea ai frământat vise

de care vrei să scapi

să le depui ofrandă

la monumentul tăcerii

să speli lumina zilei care-ți va urma

cu apele reci ale nebuniei.

Poate că brusc

vei începe să simți

că ești propria ta rezervă

nu te mai poate înlocui decât ceața

unui noiembrie căzut în dizgrație.

De data asta

salvarea trebuie să vină încet

fără sirenă și girofar

să ai timp de-o țigară

și să te gândești

ce simplu e să fii

poetul demon al uitării.

2 Thoughts to “Dincolo de ceață”

  1. A contemplative reflection. (And I love the cigarette too) 🙂

    1. Atena

      I’m trying to quit smoking …

Lasă un răspuns