Lumea rămâne mereu afară

acolo îi e locul

înăuntru doar eu

uitată de timp

pielea pereții mei

ochii ferestrele mele

inima mea chiar eu

imensă

ca o noapte cu degete lungi.

Ascultă

tocmai a început

ziua care urmează

mâine vom fi la fel de obosiți

la fel de indiferenți

actori în rolul secundar

al întâmplării.

În noaptea sub care m-ai visat

au căzut toate stelele

credeam că iubirea ne ține în viață

sau ne lasă să murim

uită-mă

sau ia-mă cu tine

în ochiul ascuns

al furtunii.

Lasă un răspuns