Am văzut un om mergând prin zăpadă.

Ar fi putut să fie un lup

un faun

un rege

ar fi putut să fie orice

gratiile nopții nu mai aveau efect asupra lui.

Oricât de mult ar fi mers

avea lumină în gânduri liniște în ochi

avea tăcerea întinsă pe palme

avea orice

atât cât să ajungă.

Într-o astfel de iarnă

era atât de simplu să trăiască.

Nu trebuia decât

să simtă câte ceva

să creadă câte ceva

să uite câte ceva

așa că s-a gândit să plece.

Înger fusese destul.

Lasă un răspuns