Așteptai.

Îți treceai degetele gândurilor

prin părul lung al orelor de seară.

E târziu

nimeni nu mai crede în iubire

șoptea inistent îngerul de pe umărul stâng.

Fă-ți bagajele cu amintiri

și pleacă înapoi

în zestrea dulce a visării.

Nu îmbrăca din nou rochia

strâmtă a îmbrățișărilor care trec

caută în adânc nunața albastră a fericirii.

Doar iarna îți este geamănă

doar iarna te cheamă să îngropați împreună

neliniștea dorințelor trecute.

Nu poți plânge decât în tine

așa cum nu mai ninge decât în sufletul iernilor.

E noapte deja

ești acasă.

Poți să te îndrăgostești din nou

de stele.

Lasă un răspuns