Prea mult infinit

Viața aceea ca un râu cu maluri adânci ca un cer cu glas de soprană aș fi vrut să fie a mea copac cu rădăcinile înfipte în nori și ramuri rătăcind pe străzile grele . Poate că ne-am fi întâlnit atunci fără să ne recunoaștem zâmbetul agil fericirea e doar în reclame niciodată să nu ceri atât de mult de la o singură viață. Orice ar fi urmează-ți visul spune…

Read More

Flori pentru îndrăgostiți

  La o întâlnire romantică se dăruiesc întotdeauna flori. De câte ori nu s-a întâmplat să mergi pe stradă și să vezi un băiat cu un trandafir în mână și să te gândești imediat că merge să se întâlnească cu iubita lui… Și este firesc să fie așa, pentru că florile au fost dintotdeauna omagiul cel mai sincer și fidel al iubirii. Dar ce fel de flori, ce soi, ce…

Read More

Nicăieri

  Să zicem că s-a întâmplat din nou să fie toamnă. Să zicem că ne era dor, vântul furnicar ni se strecura pe sub rochiile încă subţiri, dimineaţa ne ademenea cu un fel de zâmbet fără cusur. Chiar, tu ce mai faci? Erai aproape viu aproape fericit aproape sincer când te priveai în oglindă mai erau doar 100 de zile 100 de nopţi în care să te iubeşti şi să…

Read More

Că tot e primăvară…

Întunericul zâmbea. Cădeau florile de cireș cădeau florile de măr cădeau și stelele deodată cu ele noaptea nu se mai simțea atât de singură. Dimineața nu-ți venea să crezi. Te împiedicai de mormane de flori și de stele ștergătoarele nu făceau față să curețe parbrizul de atâta alb. Făceai repede un bulgăre seducător și-l aruncai înspre un tăcut un plictisit sau un îngrijorat cum sunt atâția dimineața pe stradă. Râdeai…

Read More

Dincolo de oglinda

Nu mai fusesem niciodată acolo. Iți spălai fața cu mâinile mele priveai în oglindă chipul meu erau câteva lacrimi pe obrazul meu stâng pe obrazul tău drept nu nu eram triști doar copleșiți chitara din fundal blues-ul prea vechi ca să-mi aduc aminte. Te-aș fi căutat din nou dar nu eram decât eu într-o nesfârșită cameră a oglinzilor zgomotul de fond al gândurilor nu mă lăsa să te aud aș fi…

Read More

Noaptea în care am salvat stelele

Lumea rămâne mereu afară acolo îi e locul înăuntru doar eu uitată de timp pielea pereții mei ochii ferestrele mele inima mea chiar eu imensă ca o noapte cu degete lungi. Ascultă tocmai a început ziua care urmează mâine vom fi la fel de obosiți la fel de indiferenți actori în rolul secundar al întâmplării. În noaptea sub care m-ai visat au căzut toate stelele credeam că iubirea ne ține…

Read More

Un miracol nu vine niciodată singur

Credeai că sunt eu cea care lăsa în urmă doar zgomotul pașilor parfumul agățat în cuier ca o haină ce ți-a rămas iarăși mica. Treptat te tranformi în tine ar trebui să-ți placă ce vezi cu ochii noi doar că afară vântul bate nebun nu poți ieși din casă te faci că uiți un tu și un mine fără rost amestecați niciodată contopiți. Ce păcat că e soare afară niciun…

Read More

Ad litteram

N-am mai scris de mult despre tine nici despre mine nu am mai scris de mult m-am gândit că e încă iarnă cad zăpezi mai grele decât cuvintele noastre orașul așteaptă învierea copacilor nu am loc să respir norii au uzurpat diminețile din mine. Cândva visam miracole adultere ale bunei cuviințe nimeni n-ar trebui să creadă în statornicia iubirii știi doar fericirea e mereu în camera cealaltă tăcerea curge printre…

Read More

Conversații

Îmi vorbeai de ceva timp. Foloseai cuvinte precum iarnă, singurătate și liniște. Felul cum îți rotunjeai gura, încet, senzual, mă făcea să te privesc mai mult decât să te ascult. Și chiar dacă te-aș fi ascultat, nu știu ce fel de cuvinte aș fi auzit. Și cum. Unele mi-ar fi atins urechea diafan, strecurându-se șerpuit printre circumvoluțiunile creierului, urmând cărările rătăcitoare ale nervilor până la rădăcinile, devenite brusc erecte, ale…

Read More