Răzbunare

O seară goală ca un ce mai faci nerostit. Un ghem în stomac ca un prea puțin sau un prea mult. O toamnă rănită de soare ca de o spadă cu tăișul de foc, dansând cu inima frunzelor înainte de întâlnirea sacră cu pământul. Un cuvânt care încetează să mai creadă în viața de apoi. Aici ori niciodată. Nimeni nu știe mai bine ca tine să fie fericit. Să umple…

Read More

Frunze

Nu știu ce să-ți spun despre mine – sunt sub piele tot atât cât sunt și în afară, despre ani – tobogane pe care aluneci fără să te oprești vreodată, despre tăceri – pietre închinate unui Dumnezeu fără inimă. Mă ascund în buzunarul copacului, să nu cad, frunză, să nu mă sfâșie vântul și să mă arunce pradă unei toamne pe care nu o mai recunosc, așa cum nu îmi…

Read More

Sentință

Ești făcut pentru viață asemeni unui Dumnezeu aspirant la veșnicia fiecărei clipe. Era timpul copilăriei mai este și acum fiecare bucată de viață are copilăria ei caldă ca atunci când ești făcut pentru a crește din atât de puțin. Miroși a proaspăt și a înger miroși a bine și a frumos. Ești făcut pentru viață tremurul zvăpăiat din stomac încearcă să-ți aducă aminte reîndrăznirea iubirii sentința ta pe viața fără…

Read More

Note de lectură ”Infinita iertare” de Rodica Dascălu

După un prim volum de versuri publicat anul trecut la editura ArtBook sub numele ”Dansul vieții”, Rodica Dascălu îmi face și ne face surpriza unei cărți în proză, ”Infinita Iertare”, Editura Ateneul Scriitorilor, mai precis un jurnal personal, în care ne face părtași la zbuciumul unei perioade dificile din viața ei. Poate părea plictisitor pentru cineva care nu o cunoaște pe Rodica Dascălu, sau în general, ideea de jurnal, nu…

Read More

Nici măcar toamnă

În așteptarea frigului mă metamorfozez în albie. Apele mele vor mai curge încă, vor fredona melodia respirărilor tăcute, a umilinței frunzelor obligate să cadă încet, spiralat, de o frumusețe fără demnitate și fără cusur. Ascult cu inima strigătul izvoarelor care mă vor întoarsă din drum, mă vor din nou copilă/subțire ca o creangă de alun, copilă/degete lungi, păr cârlionțat, copilă/cum n-o să mai fiu decât în ziua morții. Dar mâine…

Read More

Destine

Ne îndeletniceam cu umplerea golurilor din noi. Uneori foloseam vorbe puține pentru a ne ierta făceam noduri strânse între ce-a fost și ce va fi alergam la răscruce de drumuri doar ca să ne privim pașii pierduți. Alteori orbecăiam prin întuneric ca prin lumină dragostea ne era mai grea decât durerea.

Read More

Ce bine că tăceam

Ce bine că tăceam când tăvălugul apusului trecea peste trupurile noastre mai reci decât ochiul neted al lunii. Țineam și noi ochii închiși orice tremurat de gene ar fi sugrumat pietrele adânci ale gândului ar fi pornit furtuni în paharul cu apă din care beau însetate umbrele noastre. Să mai poți suporta mângâierea fără să devii cântec fără să devii noapte fără să mori a nu știu câta oară otrăvit…

Read More

Toamna low-cost

S-a întors toamna în seara aceea. Plecam și ploaia ar fi vrut să mai stau, să sparg lacătele tăcerii, cu darul inimii negânditoare, iarbă a fiarelor fără cuvânt, fără speranțe, fără viitor.  A venit împreună cu tristețea unei nopți, călătorie low-cost de la un capăt la altul al vieții, cu toate ferestrele deschise spre stelele ce au năpădit cerul, mătreață în părul nepieptănat al zeilor. Poate că și inima are…

Read More

Sanctuar

Într-o epidemie de tăcere nu poți decât să torni temelie acelui pustiu din inima ta când heruvimi zeloși spală păcatul de moarte al clipelor netrăite lebede sub un pod trivial pe apele nesătule ale timpului.   Doar lampa stricată a unui aladin ne mai poate salva foamea de iubire călăuza unui suflet demachiat de gelozia uitării de sine.   Indiferența nici nu ne mai ține minte.  

Read More