Nici măcar toamnă

În așteptarea frigului mă metamorfozez în albie. Apele mele vor mai curge încă, vor fredona melodia respirărilor tăcute, a umilinței frunzelor obligate să cadă încet, spiralat, de o frumusețe fără demnitate și fără cusur. Ascult cu inima strigătul izvoarelor care mă vor întoarsă din drum, mă vor din nou copilă/subțire ca o creangă de alun, copilă/degete lungi, păr cârlionțat, copilă/cum n-o să mai fiu decât în ziua morții. Dar mâine…

Read More

Destine

Ne îndeletniceam cu umplerea golurilor din noi. Uneori foloseam vorbe puține pentru a ne ierta făceam noduri strânse între ce-a fost și ce va fi alergam la răscruce de drumuri doar ca să ne privim pașii pierduți. Alteori orbecăiam prin întuneric ca prin lumină dragostea ne era mai grea decât durerea.

Read More

Ce bine că tăceam

Ce bine că tăceam când tăvălugul apusului trecea peste trupurile noastre mai reci decât ochiul neted al lunii. Țineam și noi ochii închiși orice tremurat de gene ar fi sugrumat pietrele adânci ale gândului ar fi pornit furtuni în paharul cu apă din care beau însetate umbrele noastre. Să mai poți suporta mângâierea fără să devii cântec fără să devii noapte fără să mori a nu știu câta oară otrăvit…

Read More

Toamna low-cost

S-a întors toamna în seara aceea. Plecam și ploaia ar fi vrut să mai stau, să sparg lacătele tăcerii, cu darul inimii negânditoare, iarbă a fiarelor fără cuvânt, fără speranțe, fără viitor.  A venit împreună cu tristețea unei nopți, călătorie low-cost de la un capăt la altul al vieții, cu toate ferestrele deschise spre stelele ce au năpădit cerul, mătreață în părul nepieptănat al zeilor. Poate că și inima are…

Read More

Sanctuar

Într-o epidemie de tăcere nu poți decât să torni temelie acelui pustiu din inima ta când heruvimi zeloși spală păcatul de moarte al clipelor netrăite lebede sub un pod trivial pe apele nesătule ale timpului.   Doar lampa stricată a unui aladin ne mai poate salva foamea de iubire călăuza unui suflet demachiat de gelozia uitării de sine.   Indiferența nici nu ne mai ține minte.  

Read More

Necunoscută

Femeia aceea înaltă ca o soprană îmi povestea visul cu brațe lungi îmbrățișând iubiți fără nume, fără chip, doar umeri înalți sprijin pentru tăceri mai grele decât orice cuvânt. Femeia aceea purta rochii subțiri prin care se zărea învelișul moale al sufletului și al cântecelor la care doar timpul vibra când vântul nebun de legat răscolea mătasea toamnelor nesosite încă. Femeia aceea cu chipul prelung nici nu zâmbea, nici nu…

Read More

Alb și negru

La urgențe vin îngeri albi și îngeri negri precum sarea și piperul bucatelor dintâi. Vin sprijiniți de umeri care oftează de inimi care oftează de coaste care oftează atele improvizate sufletelor gri. Participă entuziaști la trierea visurilor aproape plutind deasupra tărgilor perfect echipate pentru fiecare destin. Se ascund sub scaune și chicotesc mărunt dacă nu-i vezi îi auzi dacă nu-i auzi îi simți zornăindu-și monedele  de pariu ăsta scapă s-o…

Read More

Ultimul sărut

Privesc dincolo de tăcerea leilor dormitând în savană. Căldura amiezii mângâie cu roșul flăcărilor creștetul aplecat al anilor pe care i-am uitat. Cine să-mi mai aducă aminte de mine, dacă Iubito lipsește din vocabularul viilor. Doar morții îl mai aud cu ultima picătură de sânge străbătând cerurile. Doar morții își mai strigă astfel pașii rătăciți printre nori, cu zâmbetul pe buzele strivite de sărutul celor rămași. Numele meu se confundă…

Read More

Destine

O inimă în care nu poți îngropa emoții adânci nesemnificative ca un picior de miriapod nici n-ar trebui să existe. Iubire tenace și gâlgâitoare foșnet de rochie tăcută rimelul fluture peste ochiul petală ca și cum n-ar fi fost ca și cum niciodată. Atâtea destine doar prin poezii. Unde erai tu inimă când.  

Read More