De iarnă

Uitasem să visez așa cum uitasem să fiu când din izbucnirea în râs a norilor a început să ningă. Toată viața aceea copie nereușită a primului vis alunecare pe șuvoiul timpului la izvor o naștere la vărsare o liniște de iarnă întreruptă doar de hohotul de râs al norilor. Un respiro între două veșnicii.  

Read More

De-a v-ați ascunselea

Sunt cea care întreabă norii unde își duc imposibila frumusețe înveșmântată în aburul dimineților fără sfârșit. Sunt cea care își apleacă fruntea în fața gândurilor preschimbate în curcubee. Să visăm spune luna plină la fiecare început de an să visăm cu ochiul deschis privind în vintrele pământului focul de artificii al vieții. Odată m-am jucat de-a v-ați ascunselea cu un înger. Ne găseam mereu unul pe altul eu îi ghiceam…

Read More

Poveste de iarnă

Eu te iubeam și ninsoarea părea necontenit să cadă cu suflete din rai. Era ca și când nu mai eram iarna îmi locuia trupul cu stranii chemări. M-ai fi iubit și tu dacă nu aș fi fost decât o bancă în parcul pustiu cu inima tăcând sub zăpada grea ca o cuvântare. Eu te iubeam ca o sărbătoare îți închinam gândurile îți ascundeam pașii îți zugrăveam zăpezile cu sângele fierbinte…

Read More

Colind

Mai plouă încă prin chakra verde a pământului. Suflete înfofolite în alb își așteaptă înălțarea din palmele calde ale copiilor. De la tribuna vieții plutitoare ca un pachebot se aud doar glasuri fără inimă. Culegătorii de cuvinte deapănă amintiri vinovate despre naufragiul viselor despre izbânda trupurilor despre seminția uitată a iubirii. Noi însă suntem doi copaci cu inimile legate la ochi așteptând îmbrățișați Crăciunul.

Read More

Să fiu tu

Nu are niciun rost să fiu în continuare eu. Ar fi de bun simț să fiu tu cel care îmi adună în palmă lacrimile aurii cel care îmi șterge rujul violet cu buzele sale cel care își scaldă degetele în părul mereu rotund. Să fiu tu când miros a iarnă când îmi caut șosetele rătăcite prin așternuturi când mă învelesc cu brațele noastre lungi ca niște ancore. Ți-aș aduce aminte…

Read More

”Tu vorbești despre mine, eu vorbesc despre ea”

Nu e deloc ușor să asiști la un spectacol precum cel care s-a petrecut seara trecută la Galeriile Velea din Bacău. A fi spectator presupune neimplicare, ori P e r f o r m a n c e Poezie & Desen” Tu vorbești despre mine, eu vorbesc despre ea ” m-a smuls de pe scaun și m-a aruncat în mijlocul scenei improvizate. Personaj, interpret, obiect de recuzită, am fost toate…

Read More

Viața are numai zile de azi

  Strigă cineva spre cerul încă verde ca o primăvară. Stelele nu au răspunsuri nici luna nu mai ține minte cum ne țineam de mână ca două flăcări ca două inimi pâlpâind a tăcere. Secundele bat pasul pe loc în noaptea asta cu mașini adormite pe străzi gri albastre negre argintii false culori în coregrafia stinsă a luminii. Viața are numai zile de azi pahare în care îți torni strop…

Read More

Răzbunare

O seară goală ca un ce mai faci nerostit. Un ghem în stomac ca un prea puțin sau un prea mult. O toamnă rănită de soare ca de o spadă cu tăișul de foc, dansând cu inima frunzelor înainte de întâlnirea sacră cu pământul. Un cuvânt care încetează să mai creadă în viața de apoi. Aici ori niciodată. Nimeni nu știe mai bine ca tine să fie fericit. Să umple…

Read More

Frunze

Nu știu ce să-ți spun despre mine – sunt sub piele tot atât cât sunt și în afară, despre ani – tobogane pe care aluneci fără să te oprești vreodată, despre tăceri – pietre închinate unui Dumnezeu fără inimă. Mă ascund în buzunarul copacului, să nu cad, frunză, să nu mă sfâșie vântul și să mă arunce pradă unei toamne pe care nu o mai recunosc, așa cum nu îmi…

Read More