Memorandum

Eu nu-mi cunosc trecutul nici viitorul nu e al meu am crescut în tăcere adunând senzații în colierul infinit al amintirilor. Știam de mult cum va fi când ne vom cunoaște știam de mult cum va fi când ne vom iubi ceea ce nu știam însă era că fericirea se răzbună întotdeauna. Să nu crezi în lacrimile îndrăgostiților la ei fericirea și nefericirea sunt la fel două fațete ale aceleiași…

Read More

Iarnă de înger

Așteptai. Îți treceai degetele gândurilor prin părul lung al orelor de seară. E târziu nimeni nu mai crede în iubire șoptea inistent îngerul de pe umărul stâng. Fă-ți bagajele cu amintiri și pleacă înapoi în zestrea dulce a visării. Nu îmbrăca din nou rochia strâmtă a îmbrățișărilor care trec caută în adânc nunața albastră a fericirii. Doar iarna îți este geamănă doar iarna te cheamă să îngropați împreună neliniștea dorințelor…

Read More

De-a vis ascunselea

Unul dintre ei a visat. A visat pentru amândoi. Se facea că erau fericiți așa cum numai în vis se poate întâmpla. Nu era nimeni între ei nici măcar timpul. Poate că a durat o zi poate o lună poate că nici măcar nu s-a întâmplat. De atunci nu au mai vorbit. Despre ce să mai vorbești după fericire? Ce vis ciudat… Nici măcar nu era voba despre iubire (așa…

Read More

Dacă

Am fi putut să ne iubim dacă afară nu ar fi curs flămândă toamna cu brațele ei lungi atârnate de ceruri. Am fi putut să ne iubim și nu ne-ar fi fost greu deloc să facem iar dragoste cu amintirile noastre. Nu știu cine ți-a spus că numai noi vom scăpa din moarte dacă ne vom iubi îndeajuns și vom îmbrăca ținuta regilor pentru a preamări postum coregrafia frunzelor căzute.…

Read More

Poezie de salon

E încă devreme a înflorit doar acel copac nemaivăzut în formă de cruce. Timpul își ține din nou răsuflarea l-a blestemat cineva să treacă încet între două anotimpuri aproape la fel. N-ai mai fost de mult pe afară pleci adesea în pelerinaj din dormitor în bucătărie îți visezi cu grijă toate visele îți dai cuvintele cu fond de ten și uiți să privești pe fereastră. Cine să mai creadă în…

Read More

Regele zăpezii

Am văzut un om mergând prin zăpadă. Ar fi putut să fie un lup un faun un rege ar fi putut să fie orice gratiile nopții nu mai aveau efect asupra lui. Oricât de mult ar fi mers avea lumină în gânduri liniște în ochi avea tăcerea întinsă pe palme avea orice atât cât să ajungă. Într-o astfel de iarnă era atât de simplu să trăiască. Nu trebuia decât să simtă…

Read More

Seară de toamnă

Orele de seară erau moi. Ai grijă de ele îmi strigai din camera cealaltă vor cădea domoale pe podea și se vor destrăma ca o haină veche. Le vei regăsi doar în vis alunecoase și reci precum peștii din acvariu. Închide ferestrele vor zbura ca păsările se vor topi în aburul dimineții ce va urma fără să le poți fotografia disperarea să o tatuezi apoi sub pielea albă a unui…

Read More

Prea mult infinit

Viața aceea ca un râu cu maluri adânci ca un cer cu glas de soprană aș fi vrut să fie a mea copac cu rădăcinile înfipte în nori și ramuri rătăcind pe străzile grele . Poate că ne-am fi întâlnit atunci fără să ne recunoaștem zâmbetul agil fericirea e doar în reclame niciodată să nu ceri atât de mult de la o singură viață. Orice ar fi urmează-ți visul spune…

Read More

Nicăieri

  Să zicem că s-a întâmplat din nou să fie toamnă. Să zicem că ne era dor, vântul furnicar ni se strecura pe sub rochiile încă subţiri, dimineaţa ne ademenea cu un fel de zâmbet fără cusur. Chiar, tu ce mai faci? Erai aproape viu aproape fericit aproape sincer când te priveai în oglindă mai erau doar 100 de zile 100 de nopţi în care să te iubeşti şi să…

Read More

Că tot e primăvară…

Întunericul zâmbea. Cădeau florile de cireș cădeau florile de măr cădeau și stelele deodată cu ele noaptea nu se mai simțea atât de singură. Dimineața nu-ți venea să crezi. Te împiedicai de mormane de flori și de stele ștergătoarele nu făceau față să curețe parbrizul de atâta alb. Făceai repede un bulgăre seducător și-l aruncai înspre un tăcut un plictisit sau un îngrijorat cum sunt atâția dimineața pe stradă. Râdeai…

Read More