De seară

În bucătăria mică de la bloc atât de bine e că nu ai nevoie să te deplasezi deloc e suficient să întinzi mâna să deschizi sertarul și să iei un cuțit, o lingură sau o bucată bună de carne din congelator. La fel de bine e într-o viață mică de copil. Nu trebuie să te deplasezi niciun cm doar întinzi mâna și apuci o bucată zdravănă de iubire de mamă.…

Read More

Gustul tăcerii

Să privești în ochi cerul să îți ningă tăcerea iernii pe gene să cobori în inima vântului fără să știi de ce fără să te întrebi dacă fără să rupi crusta pământului din care vor să crească lent albi ghioceii. Să îți lipsească acele cuvinte flori în glastra vie a minții să cadă cortina peste muzica albastră a oceanului să cauți primăvară și să te găsești târziu doar pe tine…

Read More

De nerecunoscut

  E îndeajuns să asculți poezia străzilor pe care aleargă hăituită noaptea, poezia felinarelor mute sub asaltul fulgilor de nea, poezia pieselor albe de pe tabla de șah a întâmplării. O alta nu ar trebui să existe când iernile dor ca o părere de rău, ca o iubire uitată, ca o întrebare fără răspuns. Ar fi doar oglinda de care îmi ascund, nerecunoscătoare, improbabilă viața.

Read More

De-a v-ați ascunselea

Sunt cea care întreabă norii unde își duc imposibila frumusețe înveșmântată în aburul dimineților fără sfârșit. Sunt cea care își apleacă fruntea în fața gândurilor preschimbate în curcubee. Să visăm spune luna plină la fiecare început de an să visăm cu ochiul deschis privind în vintrele pământului focul de artificii al vieții. Odată m-am jucat de-a v-ați ascunselea cu un înger. Ne găseam mereu unul pe altul eu îi ghiceam…

Read More

Poveste de iarnă

Eu te iubeam și ninsoarea părea necontenit să cadă cu suflete din rai. Era ca și când nu mai eram iarna îmi locuia trupul cu stranii chemări. M-ai fi iubit și tu dacă nu aș fi fost decât o bancă în parcul pustiu cu inima tăcând sub zăpada grea ca o cuvântare. Eu te iubeam ca o sărbătoare îți închinam gândurile îți ascundeam pașii îți zugrăveam zăpezile cu sângele fierbinte…

Read More

Colind

Mai plouă încă prin chakra verde a pământului. Suflete înfofolite în alb își așteaptă înălțarea din palmele calde ale copiilor. De la tribuna vieții plutitoare ca un pachebot se aud doar glasuri fără inimă. Culegătorii de cuvinte deapănă amintiri vinovate despre naufragiul viselor despre izbânda trupurilor despre seminția uitată a iubirii. Noi însă suntem doi copaci cu inimile legate la ochi așteptând îmbrățișați Crăciunul.

Read More

Să fiu tu

Nu are niciun rost să fiu în continuare eu. Ar fi de bun simț să fiu tu cel care îmi adună în palmă lacrimile aurii cel care îmi șterge rujul violet cu buzele sale cel care își scaldă degetele în părul mereu rotund. Să fiu tu când miros a iarnă când îmi caut șosetele rătăcite prin așternuturi când mă învelesc cu brațele noastre lungi ca niște ancore. Ți-aș aduce aminte…

Read More

Viața are numai zile de azi

  Strigă cineva spre cerul încă verde ca o primăvară. Stelele nu au răspunsuri nici luna nu mai ține minte cum ne țineam de mână ca două flăcări ca două inimi pâlpâind a tăcere. Secundele bat pasul pe loc în noaptea asta cu mașini adormite pe străzi gri albastre negre argintii false culori în coregrafia stinsă a luminii. Viața are numai zile de azi pahare în care îți torni strop…

Read More