Cheile vieții

Cel mai greu a fost să treci pragul casei mele, peste cel al sufletului te-am trecut chiar eu, l-am descuiat cu cheia atârnată la gât încă de când eram în clasa întâi (cu cheia aceea am deschis toate ușile vieții). Cum spuneam, ușa sufletului se deschide doar pe dinăuntru, tu singur nu ai fi avut nicio șansă să zărești mirarea de dincolo, tăcerea cuminte și lumina rătăcită prin colțuri. Nici…

Read More

Biografie

Nu-mi spune despre tine, despre mine aș vrea să îmi vorbești. Spune-mi despre ochii mei, câtă culoare au și câtă strălucire. Eu nu i-am văzut niciodată, decât în oglindă, iar oglinzile mint deseori. Spune-mi despre sufletul meu, dacă e înalt și subțire. Eu nu l-am văzut decât noaptea în vis, iar visele deseori mint. Spune-mi despre inima mea, pe care ai ținut-o în palmă, împreună cu sânul meu stâng. Eu…

Read More

Călătorie

Îmi iau universul la pas, cutreier prin asfințitul fără nume, caut ceva ascuns, un desen cu tușe târzii, un labirint mascat de un cer cuminte, o liniște cum nu s-a mai auzit. Cobor fruntea căutând sprijinul unor palme îndrăgostite de trecut. Sunt neliniștite ca amintirile, calde ca uitarea, palme eliberate de îndoieli. Mă rumeg și mă declar întreagă, chiar și fără inimă pot ajunge, chiar și fără gânduri pot să…

Read More

Momente

Sunt momente când nici măcar poezia nu îți iese scrii doar cuvinte lași creionul să alunece pe hârtie apar semne ciudate într-o limbă pe care n-ai învățat-o niciodată. Ești cu mintea în altă parte doar inima este atentă are culoarea nopții și gustul sărat al mărilor bate în ritmul lent al aripilor de pasăre. Din flori cresc simfonii neînțelese.

Read More

Poezie și atât

N-am mai scris de mult poezie. Să fii demn de creația ta nu e ușor oricum nu-ți va rămâne alături e doar aici e acum nu face parte din niciun viitor posibil din niciun trecut conștient. În toată singurătatea sunt doar eu când plouă pe tocuri înalte și inimă fără sfârșit femeie sticker femeie vis femeie atât cât poți tu înțelege. Nimic din ce mă înconjoară nu e poezie.

Read More

Înapoi la mine

Nici măcar ploaia nu-mi mai aduce aminte de mine. În urmele pașilor ca niște mici fantome uneori se strânge apa lacuri mișcătoare ce își uită repede începutul și se întorc râzând. Nu știu dacă mai crezi în binecuvântarea ploilor tale eu mi-am ales altă zodie alte constelații îmi poartă numele mă privesc din adâncuri mandala mea e tăcerea.

Read More

De-a lungul ochilor închiși

Trecutul contur imprimat tipografic pe retina uimită mai este încă aici amăgitor ca o coadă de stella cometa. Mă scufund în el ca într-o baie nesfârșită gând înecat în gânduri în gânduri în gânduri. Tentacule lungi izvorâte din creștetul capului din mijloculul frunții din plexul solar îmbrățișează timpul. Mă trezesc ce bine că trecutul e din nou acum.  

Read More

Un timp care va veni

E liniștea aceea în care nu încap nici gândurile nici tăcerea mâinile tale îmi cuprind inima câte puțin îmi șterg visele de orice îndoială de data asta chiar cred ce rost mai au întrebările răspunsuri ușoare și goale ca baloanele de săpun. Asfințitul nu cere sacrificiul unei păsări sau al unui cântec vechi vorbește despre o lume pierdută și despre un timp care va veni. E liniștea aceea în care…

Read More

Matinală

Panglica netedă a șoselei numai bună de legat părul lung și moale al unei zile de duminică. La intrarea dinspre dimineață oboseala verde a pădurii lenevea peste dealurile grele de somn. Doar niște suflete de copii își strigau glasurile tămăduitoare să le audă timpul să înceapă a sta.

Read More

Adormitele vieți

Viața ei ca o pistă pentru biciclete, nu începea într-un loc anume și nici nu se încheia undeva. Era mai degrabă un soi de circuit închis, o capcană anonimă, destul de asemănătoare cu libertatea. Intrușii aveau interdicție totală, doar cei ca ea, cu privirile înalte și picioarele desprinse de pământ călătoreau rotund, ca pe o margine de pahar, spre locul de plecare. Afișul cu închis nu mai era de mult…

Read More