Prea cald pentru a mânca

Poate că e seară, nimeni nu mă crede când spun că soarele va răsări abia mâine, la o oră indecisă, și va fi zi. Cartofii mici ar fi trebuit frecați cu peria, cum zice Ștefan că face tatăl lui. Doar i-am spălat și i-am pus în baie de ulei, cum zice Ștefan că face tatăl lui, s-au prăjit rapid dar inegal, unii sunt moi, ca untul, alții tari, cu gustul…

Read More

Insomnii

Nici vântul nu bătea pe afară, într-o noapte fierbinte ca o foaie de hârtie pe care nimeni nu îndrăznise să scrie vreun cuvânt. Gândurile celor care nu dorm curgeau șuvoaie pe străzi, ca după o ploaie ce uitase să cadă. Nescrise, cuvintele deveneau stele, strălucindu-și poveștile trasate din tușe de lumină de o mână infinită. Scrie-mi tu, pe foaia albă a sufletului, cuvinte lungi, mângâietoare ca un te iubesc, și…

Read More

Al tău și a mea

O poezie de dragoste ar merge perfect la ora asta târzie orice îndrăgostit ar citi-o cu plăcere. Ar fi vorba în ea despre gândul tău care îl îmbracă în sine pe al meu despre palma ta lipită de inima mea despre umărul tău stâng îngemănat cu tâmpla mea dreaptă despre respirația ta ascunsă în urechea mea. Dar cine s-o scrie când luceferi nu sunt.

Read More

Tablou nocturn

Se întunecă devreme vara aceasta se lasă umbre lungi încețoșate de gânduri. Bezna ascuțită ca o durere de stomac mistuie pe dinăuntru infinitul. Prăbușirea e în firea lucrurilor ca și ascensiunea spre nimic când palmele îți ard și te transformi în melc sub cochilia nopții.  

Read More

Îndeajuns

Mai spre după-amiază orașul scoase din pivnița ploii un soare albăstrui. Locuitorii au ieșit încolonați, spectatori absenți, să privească minunea pâlpâitoare ca o lumânare de priveghi. Bucuros de audiență, cerul a lăbărțat instantaneu un curcubeu superb ca trupul unei femei întins în patul iubirii. Cam ca într-o pictură barocă. Frunzele copacilor zornăiau încă în bătaia vântului, mărunțiș verde în buzunarul pământului. Păsările, până atunci tăcute, au apărut de nicăieri strigându-și…

Read More

Dreptul la viață

Poezia ivită uneori în somn nu poate fi uitată la fel ca visul adânc imprimat pe retină. În perfecțiunea unei dimineți poezia ivită noaptea în somn își face loc cu coatele cu unghiile nu vrea să fie dată deoparte e dreptul ei să fie ca o floare într-o glastră fierbinte.  

Read More

Poezie

Poetul are mai puține litere pe tastatură câteodată nu le folosește nici pe acelea scrie cu pixul pe un capăt de hârtie pe marginile unei facturi neplătite trebuie să o învârți ca pe o morișcă ca să poți citi. Poetul are însă gura plină de cuvinte ca o mitralieră cei loviți își privesc uimiți trupul rănit în atâtea locuri doar sufletul mai stă drept în picioare.

Read More

Abandon

Când te trezești dintr-un somn adânc, ești mai ușor cu cele 21 de grame ale sufletului. Nu s-a desprins complet, ca într-o moarte, dar rătăcește încă în lumea viselor, visând. L-ai chema, dar nu are un nume, poate doar un ecou. L-ai căuta, dar nu e un perscăruș, poate doar țipătul lui flămând. Te-ai umple cu susurul lui, dar nu e o apă curgătoare, ci doar izvorul din care a…

Read More