Ad litteram

N-am mai scris de mult despre tine nici despre mine nu am mai scris de mult m-am gândit că e încă iarnă cad zăpezi mai grele decât cuvintele noastre orașul așteaptă învierea copacilor nu am loc să respir norii au uzurpat diminețile din mine. Cândva visam miracole adultere ale bunei cuviințe nimeni n-ar trebui să creadă în statornicia iubirii știi doar fericirea e mereu în camera cealaltă tăcerea curge printre…

Read More

Conversații

Îmi vorbeai de ceva timp. Foloseai cuvinte precum iarnă, singurătate și liniște. Felul cum îți rotunjeai gura, încet, senzual, mă făcea să te privesc mai mult decât să te ascult. Și chiar dacă te-aș fi ascultat, nu știu ce fel de cuvinte aș fi auzit. Și cum. Unele mi-ar fi atins urechea diafan, strecurându-se șerpuit printre circumvoluțiunile creierului, urmând cărările rătăcitoare ale nervilor până la rădăcinile, devenite brusc erecte, ale…

Read More

s.o.s.

Porțile rămân mereu încuiate oricât ai bate și ai striga nu răspunde nimeni. Afară doar igluuri surâzătoare înăuntru bate câte o inimă mai rece decât iarna. Tăcerea e totul să mergi înapoi pe firul unui gând să te îneci într-o lacrimă fără fund să deșiri celulele trupului tău ca pe un pulover vechi să nu rămână decât liniștea de dinainte de a te fi născut. Întunecată era noaptea când însingurarea…

Read More

Doar atât

N-ar trebui să existe birouri către care trebuie să pornești în fiecare dimineață îți lipești ochii de monitor la ora 8 și îi mai dezlipești pe la 4. N-ar trebui să existe școli unde copii trebuie să meargă în fiecare zi și nici teme, manuale sau ghiozdane se poate învăța de la copaci și de la păsări. N-ar trebui să fie străzi, treceri de pietoni și semafoare putem merge pe…

Read More

Oricum ar fi

Să ai grijă de tine eu oricum nu sunt de pe aici uneori mai deschid o ușă dincolo de care se trăiește intru și ies dar de cele mai multe ori aștept. Odată cineva salva suflete le transforma în păsări să învețe zborul printre gratiile cuștii. Nu mi-ai spus încă tu cine ești mi-ai șoptit într-o doară por favor lasă-te iubită cu ochii în lacrimi și pielea de găină lasă-te…

Read More

Dincolo de ceață

Trebuie să ai curaj să te afunzi în singurătate ca într-o cochilie flămândă de trup. Toată noaptea ai frământat vise de care vrei să scapi să le depui ofrandă la monumentul tăcerii să speli lumina zilei care-ți va urma cu apele reci ale nebuniei. Poate că brusc vei începe să simți că ești propria ta rezervă nu te mai poate înlocui decât ceața unui noiembrie căzut în dizgrație. De data…

Read More

O toamnă

Se făcea că erai de-o vârstă cu toamna o zi o frunză fotografii casante rafale triste de vânt smulgând rugăciunea clopotelor azvărlită hăt departe în urechea tăcută a pământului. Poezia poate să ucidă știi poate să taie venele cuvântului să sugrume vaietul îndrăgostitului să șteargă stelele de pe cerul blestemat pentru a străluci doar ea poetul nu contează doar versul lui și muza posesivă răzbunătoare ca o țigancă cu ochii…

Read More

Toate cuvintele

N-am niciun cuvânt de spus despre iubire. Altădată totul era simplu plutea în aer era suficient un inspir și te trezeai cu o porție zdravănă de gol în stomac. Ai fi vrut să suferi mai mult să te zgâlțâie emoții despre care e greu să vorbești dar te durea fix cât o injecție făcută în copilărie când răceai mai tare și te păzea mama toată noaptea învelit în cearceafuri ude…

Read More

Târziu de toamnă

Am grupa sanguină a nopții celulele împrăștiate pe cer se vor cerne cu cea din urmă ploaie peste orașul în care visele există doar pentru a fi renegate. Semaforul e verde pentru cei care au învățat singurătatea ca pe o biblie a neîmpăcării cu sine. Neinițiații în iubire adoră strânsoarea celor patru pereți coborârea în inimă imposibila evadare din fântânile arteziene ale gândurilor. Mi-aș fi scos tâmplele la o plimbare…

Read More

Treceri

Crescusem destul de mult nu mai încăpeam imensă in baierele timpului. Și nici măcar nu mă grăbeam priveam în gol la fel ca norii gângavi scufundați în cerneala timpurie a cerului. Vara se sfârșise deja. Îmbrăcată în cămașa de lumină miroseam fiecare floare abătută de iminența ofilirii. Îmi spuneai ai nevoie de glezne subțiri și suflet ușor pentru a păși peste pragul dintre două anotimpuri. Îți spuneam dă-mi doamne o…

Read More